Prietenul meu Robin a abandonat

Robin_Williams

L-am întîlnit pe Robin Williams cu ceva timp în urmă. Eram la Turul Franței și veneam amîndoi în urma caravanei, oprindu-ne, din loc în loc.

Așa au trecut, etapă de etapă, victoriile lui Lance, poate cinci, șapte sau cîte or fi fost, pentru că, oricum, nu mai contează, din moment ce i le-au luat.

Pe vremea aceea, ca și acum, probabil, se drogau toți. Îi simțeai după cum urcau pantele. Lens nu avea probleme, nici echipa lui. De ce l-au condamnat numai pe el? Nu pentru că se droga, ci pentru că i-a obligat și pe ceilalți din echipă să o facă.

Pînă la urmă, s-a aflat. Lucrurile astea se află întotdeauna, dacă cineva are interesul să sape adînc, acolo unde știe dinainte că va găsi ceva, ceva murdar la mijloc.

La sfîrșitul fiecărei etape, după ce se aduna caravana și se împărțeau tricourile, ăla alb ție, ăla cu buline roșii celuilalt, ăla verde.., și așa mai departe, pînă la cel galben, cel mai prețios, care era a lui Lance, apărea Robin, și oamenii se strîngeau, discret, în jurul lui.

Nu așa cum ar fi făcut-o cu o mare vedetă, blondă, șatenă, brunetă, cu ochii albaștri, negri sau căprui. El era The Fisher King, un rutier anonim din turul lumii, nebunul care umblase cu curul gol prin parcul din New York.

Read more

Ce ne motiveaza sa muncim

workingNu mai este un mister faptul ca nu putem discuta despre motivatie la modul singular, ci trebuie sa ne referim la acest concept uzand de imaginea unei structuri complexe. Desi, in mod stereotip, avem convingerea ca fiecare actiune are la baza o motivatie singulara(de obicei una triviala, la indemana fiecaruia dintre noi), lucrurile nu sunt chiar asa. Complexul motivational se formeaza de la cele mai fragede varste, ramificandu-se in functie de evenimentele, informatiile cu care intram in contact, care mai apoi, devin parte a structurii noastre cognitive.

John si Mary proveneau din medii sociale diferite. John s-a format in sanul unei familii mai modeste intelectuale si materiale. Nivelul si pregatirea lui scolara nu au inregistrat o evolutie remarcabila, plafonandu-se, inca, din primii ani de maturitate. Cariera sa  nu a atins cote insemnate, alegandu-si o profesie unde intelectul nu juca un rol esential.  Cu toate acestea, in prezent, situatia sa materiala, fiind una situata cu cateva trepte peste media sociala.

Continue reading “Ce ne motiveaza sa muncim”

Invingerea amanarii

delay“Amanarea este un joc al mintii – un joc ipocrit al eschivarii, al ignorarii, al uitarii, al evitarii fie si gandului la lucrurile pe care nu vrei sa le faci. Si un mod de a face acest joc este de a practica ceea ce eu numesc Amanarea Ipocrita . Este folosita atunci cand ai de facut ceva important, necesar sau obligatoriu, ceva a carui nerelizare iti poate cauza probleme serioase.” (Invingerea amanarii – Rita Emmet pg 60) .

Cu siguranta multi dintre noi stiu ce inseamna amanarea lucrurilor importante, a acelor activitati, care desi sunt vitale, totusi ne vine greu sa le facem si lasam totul pe ultimul minut. Este un subtil mod de autosabotare. Incarcatura nervoasa si efortul intens care trebuie depuse la rezolvarea, in ultimul minut, a activitatilor obligatorii duc la cresterea nivelului de stress, care la randul lui, alimenteaza emotiile negative asociate activitatii pe care si asa o facem cu multa greutate. Se intra, practic, intr-un cerc vicios in care incarcatura emotionala negativa este augumentata. Astfel tipul de activitati, pe care le amanam de obicei, isi intensifica aura negativa facand, odata cu trecerea timpului, tot mai grea efectuarea ei. Daca acest tip de activitate ocupa un spatiu prea mare in activitatea noastra cotidiana, sansele de a intra in depresie sunt eminente.

Continue reading “Invingerea amanarii”

Romania in 1964

M-a surprins foarte mult reportajul datat in 1964. Fata Romaniei de atunci, la abia 20 de ani de devastatorul razboi, exprima un optimism si un elan de nivelul tarilor dezvoltate din Europa. Daca, in acea vreme, potentialul existent ne permitea alinierea in randul tarilor dezvoltate, dupa 50 de ani, ne situam la polul opus, printre cele mai slab dezvoltate tari din Europa. Unde este problema?

Continue reading “Romania in 1964”

Set up your mind

mindBefore approaching science or theology you need to set up you mind correctly. Here are some basic rules.

-Be skeptical, but open minded.

-If you are skeptical but not open minded you risk to be an arogant fool.

-If you’ve not experienced it then it cannot exist. That’s fool.

-If you don’t find it logical or reasonable then it must be foolishness. That’s fool.

-If you are open minded, but not skeptical you risk to be a naive fool.

Continue reading “Set up your mind”

Ucraina – final de poveste?

ukraine

Se poate scrie şi altfel despre situaţia din Ucraina. Ceva însă mă împiedică să mă aplec asupra subiectului cu intenţii literare sau emoţionale. E o situaţie care seamănă cu starea de dinaintea unei operaţii pe cord deschis, înaintea căreia nu mai e timp de sentimentalisme.

Nu ştiu câţi dintre români cunosc întreaga istorie şi, totodată, listă de probleme nerezolvate sau rezolvate „în coadă de peşte” a Ucrainei.

Nu vreau să reiau aici lucruri care sunt scrise în cărţile şi tratatele de istorie. Cei mai în vârstă sau cei care au citit şi altceva decât manualele de istorie ale perioadei comuniste pot confirma faptul că Ucraina este unul dintre marile semne de întrebare pe harta Europei.

Continue reading “Ucraina – final de poveste?”

Repetabila povara

Repetabila povara

de Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Continue reading “Repetabila povara”

Amintiri din 2013

CT2

Relativitatea timpului este un mister al fizicii, dar si unul al psihologiei. Timpul se scurge, pentru fiecare din noi, diferit. Ne trezim dimineata, ne urcam in masina, infruntam traficul primelor ore, dupa care ne incepem rutina zilei. Aglomeratia inceputului de zi nu inseamna acelasi lucru pentru fiecare din noi. Pentru unii timpul se dilata ca si cum secundele s-au transformat in ore, simtim fiecare bataie a inimii, clipele devenind un obstacol ce trebuie trecut, in timp ce pentru altii clipele sunt ca sunetele unui pian, line si placute.

Timpul se comprima si se dilata, nu exista unitate de timp universala decat in fizica.  Ne amintim de repeziciunea cu care anii copilariei au zburat, parca acei ani au fost randuiti sa aiba nu mai mult de o suta de zile fiecare. Anii studentiei au fost ca un joc de v-ati ascunselea intr-o seara de primavara, intr-o livada cu pomi infloriti in bataia vantului, care purtau pe aripile lor, mireasma imbatatoare a florilor. Dilatare si comprimarea timpului personal este data de fericirea sau drama momentelor.

Continue reading “Amintiri din 2013”

Blog at WordPress.com.

Up ↑