Diferente

Comunitatea persoanelor cu dizabilitati este greu de inteles din exterior, datorita sistemului de prejudecati prin care suntem obisnuiti sa o privim. Imaginea defavorabila impregnata acesteia este reflexia unei societati prea putin cizelate, o societate care se multumeste sa se alimenteze din stereotipuri, capabila sa dezvolte trasaturi pozitive, intr-o masura nesemnificativa.

In anii petrecuti in UK am vazut o alta abordare din partea majoritatii, o atitudine mult mai umana care reflecta un trecut care a rafinat societatea. Persoanele cu dizabilitati beneficiaza de o atitudine plina de respect, indiferent ca este vorba de dizabilitati de ordin fizic, somatic, auditiv, vizual, etc. Drepturile si privilegiile puse la dispozitie de sistem confera acestora posibilitatea de a-si intreprinde activitatea coditiana intr-un mod cat mai normal, fara sa intampine bariere majore.

Exista mijloace de transport special adaptate capacitatii lor de deplasare. Exista multe taxiuri hibrid, special calibrate pentru trasportul persoanelor cu dizabilitati motorii, care sa le permita urcarea si coborarea cu mijlocul personal de deplasare. Toate autobusele, trenurile, peroanele sunt special adaptate astfel incat sa faciliteze urcarea si coborarea fara dificultati cu scaunul cu rotile. Exista chiar si sali de fitness care au o sectiune amenajata pentru persoane care sunt dependente de scaunul cu rotile.

De-a lungul celor zece ani de cand suntem prieteni, l-am perceput pe Csabi ca pe o persoana cu un caracter puternic, obisnuit sa se lupte cu o societate straina de nevoiele sale, o societate care a creat si continua sa creeze bariere serioase in evolutia sa si a altor persoane cu dizabilitati. Traim intr-o societate marcata de un egoism radical, care nu lasa loc manifestarii si dezvoltarii empatiei si compasiunii.

Redau mai jos un fragment dintr-un interviu mai larg, acordat unui post de radio, in care am incercat sa creionez, pe scurt, modul in care il vad eu pe Csabi.

Mai jos – interviul complet.