Miniaturi – Seară

Odata cu trecerea anilor, melancolia anilor de liceu si-a facut loc in sufletul meu. Dorul dupa acesti ani, dorul dupa orele de matematica, dorul dupa orele de fizica, dorul dupa orele de romana s-au asternut pe nesimtite. Pictura in versuri este noua(dar si vechea) mea fascinatie.

A scrie poezii inseamna a picta cu condeiul in suflet. A citi poezii inseamna a lasa ca tabloul poetului sa prinda viata in inima. Poezia se citeste cu inima, versurile se fredoneaza la mii de mile distanta de locasul in care ratiunea salasluieste. De cand am invatat magia cititului cu inima, poeziile si-au creat o colectie de arta in suflet. Roada efortului profesorilor de romana a incoltit, dar dupa asa multi ani. Multumesc celor ce s-au trudit sa ma invete mestesugul literelor, dar si celor care mi-au creionat lumea patratoasa a cifrelor. Ceea ce sunt in prezent este rodul lor.

Redau mai jos, un tablou de Zaharia Stancu, care a rezonat foarte bine cu starea mea sufleteasca prezenta. Cum spuneam, versurile nu se citesc, ci se recita cu inima.

Miniaturi – Seară

Aseară-am stat sub mărul nostru bun,
Cu mere, ca obrazul tău, domneşti.
Cât aş fi vrut şi n-am cercat să-ţi spun
Că-n gândurile mele, floare, creşti.
Ne-am ridicat deodată amândoi
Şi-am părăsit livada împreună
Cu buzele-ngheţate. Peste noi
Curgea molatic un pârâu de lună.