Odata cu trecerea anilor, melancolia anilor de liceu si-a facut loc in sufletul meu. Dorul dupa acesti ani, dorul dupa orele de matematica, dorul dupa orele de fizica, dorul dupa orele de romana s-au asternut pe nesimtite. Pictura in versuri este noua(dar si vechea) mea fascinatie.
Sara pe deal
Dupa foarte multi ani, de la terminarea liceului, anul in care se implinea un centenar de la moarte marelui nostru poet, mi-am amintit de poezia “Sara pe deal“. Azi cautam comentarii literare pe marginea poeziilor lui. M-am oprit asupra acestei capodopere a poeziei, si trebuie sa fiu de acord cu unii comentatori care afirma “cu Sara pe deal viziunea poetului atinge insa o culme din cele mai inalte din punct de vedere estetic”.
In perioada in care am studiat operele lui Eminescu, la scoala, nu existau materiale la indemana oricui care sa aduca la suprafata frumusetea operei poetice. Trebuie sa ne rezumam la comentariile realizate de profesorii nostri, de colegii a caror parinti erau profesori de romana. Datorita tehnologie moderne, a internetului, azi putem avea acces, la un click distanta, la un volum de informatie extrem de bogat. Ma gandesc cu melancolie, cum ar fi fost sa am acces la comentarii ca in prezent.
The story of my belief 