O zi trista, o zi dedicata amintirii celor dragi, care nu mai sunt, dar vor dainui pentru totdeauna in suflet. O zi de 29 ianuarie in care ar fi trebuit sa sarbatoreasca 81 de ani de viata.
Imi amintesc cu multa placere de atelierul electronic al tatalui meu. In acei ani aparatele tv si radio erau mari si foarte grele, unele cantareau pana la cincizeci de kilograme, sau chiar mai mult. Interiorul lor era format din componente electronice fabricate cu tehnologia acelor ani, toate erau mari si grele. Exteriorul lor era, in multe cazuri, adevarate opere de arta. Frumusetea lor era capabila sa schimbe imaginea unei incaperi. Aveau un farmec aparte.
Fascinatia lumii electronice a acelor ani ma faceau sa traiesc intr-un univers al poeziei, o poezie a imaginilor, o poezie a sunetelor, o poezie a undelor, prin intermediul carora patrundea, in casele noastre, o alta lume. Este greu de pus in cuvinte farmecul universului electronic, care mi-a inconjurat, cu aura lui, anii copilariei.
Eram atat de incantat cand, maestrul meu, tatal meu, ma lua alaturi de el, sa imi explice complexul fenomen prin intermediul caruia, undele electronice captate de antene, se transformau in imagini pe ecrane. Intreg procesul era foarte complicat, era rodul multor genii care si-au asternut cunostiintele de-alungul anilor.
Lumea electronica moderna, de azi, in ciuda avantajului ei, este foarte artificiala. Parca nu mai gasesc aceiasi incantare, totul este doar o lume rigida de plastic. Te face sa te simti ca intr-o uriasa cutie de plastic cu butoane si display.
In ciuda faptului ca intreg efortul electronicii se concentreaza in jurul creerii unui drum pe care curentul sa il strabata, trebuie multa arta pentru a crea carcasele aparatelor. Voi raman pasionat de frumusetea vechilor televizoare si radiouri cu carcase masive de lemn.
The story of my belief 
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi cei dragi, pe care îi purtăm cu dragoste în suflet. Ce frumoasă comemorare prin amintiri, dragă Romi. Sunt lucruri sau momente care ne marchează şi care ne vor aminti tot restul vieţii de cei ce ne-au dat viaţă şi ne-au crescut cu atâta grijă. Ce frumos ai amintit de tatăl tău şi cum te-a iniţiat dânsul în tainele electronicii. Sunt convins că a avut un mare rol în evoluţia ta ulterioară.
Cât despre “frumoasele” aparate de odinioară, cu adevărat aveau farmecul lor şi parcă erau făcute pentru a se integra cât mai bine între mobilele acelor vremuri. De-asta erau şi atât de scumpe. Astăzi, cu această incredibilă miniaturizare, ai într-un smartphone şi telefon, şi radio şi televizor şi calculator şi aparat foto şi cameră video şi… multe altele. Dar nu mai au farmecul celor de odinioară…
Multumesc, draga Alex, de vizita. Asa este, cei dragi, chiar daca au plecat dintre noi, si-au castigat locul lor in suflet si in amintiri, si acolo vor ramane pentru totdeauna.
Am avut parte de o familie aleasa, toti au fost oameni cu un suflet foarte mare si dedicati intru totul familiei. Ma bucur ca am urmat cariera de informatician, astfel am pastrat vie amintirea tatalui meu. Era un om care a meritat sa ii ramana amintirea vie.
Stiam aparatele acelea atat pe dinafara, cat si pe dinauntru, erau niste adevarate bijuterii. Am avut multe televizoare si radiouri in casa, intotdeauna priveam cu placere la frumusetea lor. Unele, in schimb, erau adevarate piese de arta.