Profilul unei natiuni – blocajul

Posted on Updated on


Prezentam, in primul articol din aceasta serie, profilul reactiv al natiunii noastre. Aratam faptul ca aceasta stare nu este una eficienta, dimpotriva genereaza diverse blocaje in viata noastra profesionala, familiala, sociala. Este un factor extrem de contraproductiv, dar este un element specific culturii noastre.

Episodul exodului evreilor din Egipt, poarta o gama de valori exceptionale, permite analiza profilului psihologic al unei natiuni intr-o maniera disponibila oricui. Sunt fascinat de bogatia de informatii cuprinse in aceasta carte, scrisa de Moise. Autorul a impachetat experienta unei natiuni, in doar cateva capitole, in schimb a surprins esenta intr-un mod foarte lucid.

Israelitii se aflau la granita unui episod extrem de dur de viata si al libertatii gresit intelease. Perioada imediat premergatoare exodului a exercitat o presiune fizica si psihica foarte mare. Este important de observat si analizat fenomenul psihologic care ii caracteriza. Comportamentul israelitilor dupa trecerea marii Rosii, nu era unul diferit. Tiparele comportamentale asimilate si adancite in anii de teroare s-au impregnat la nivel subconstient, astfel ca ei actionau in conformitate cu acestea.

Paradoxal, dar comportamentul individului nu se modifica doar pentru ca acesta isi propune, cum multi presupun. Un comportament asimilat si exersat pe un interval mai lung de timp devine un automatism, care rezista tendintei de schimbare. Mecanismele de conservare ale tiparelor comportamentale sunt foarte puternice. Putem intelege forta acestora atunci cand ne propunem sa imbratisam alte structuri comportamentale. Spre exemplu, reactivitatea este un reflex impregnat aproape la toate nivelele noastre psihice, actioneaza ca un blocaj la nivel de initiativa personala. Atunci cand ne propunem sa devenim pro-activi, in primele zile parca lucrurile merg bine, dupa care urmeaza o perioada de criza in care se pierde viziunea si ne trezim atrasi din nou in acelasi cerc vicios. Chiar mai mult incepem sa ne simtim incapabil si nici nu mai dorim schimbarea. In fond asa actioneaza mecanismul de conservare comportamentala, te face sa te simti incapabil sa te schimbi.

Mecanismul de conservare a tiparelor comportamentale nu este unul distructiv, ci unul care asigura continuitatea unor calitati invatate. Singurul neajuns al acestuia este ca nu discerne intre bine si rau, intre ceea ce ne este util sau nu. Actioneaza ca o usa care ne inchide ermetic in interiorul peretilor comportamentului dobandit. Spre exemplu daca esti un om politicos, ai fost educat intr-o maniera in care valorile unui gentlemen te caracterizeaza, iti vine greu, chiar imposibil sa fii o bruta obraznica. La fel si cei care au fost formati ca niste brute, chiar daca se autocenzureaza pe moment, in virtutea unor mecanisme sociale de constrangere, recidiveaza si actioneaza, din nou, cum au fost educati.

Actorul Dorel Visan exprima o trasatura a culturii noastre in termeni foarte plastici : “Îţi face unul rău…. “te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu ci­ne-s!”, cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dra­goste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai pu­ter­nică formă de apă­rare în lu­mea periculoasă în care tră­im este Iubirea.”. Este un reflex comportamental extrem de anevoios, o plaga a culturii noastre. Cea mai eficienta forma de aparare este iubirea, dar cum sa iubim daca am crescut intr-o cultura reactiva si nu avem notiunea de iubire, decat la nivel teoretic sau nici macar acolo?

Generatia celor 40 de ani de exod a israelitilor a fost caracterizata de comportamentul invatat in perioada pre-exodica. Toate alegerile au purtat amprenta a ceea ce au fost invatati si nu au reusit sa adopte un comportament care sa ii ajute, in perioada de tranzitie. Minoritatea care a reusit sa se schimbe a fost reprezentata de grupul de apropiati ai lui Moise, care erau aproape de Dumnezeu. El era agentul unei schimbari reale si consistente, dar foarte putini au inteles exact ce vroia Dumnezeu de la ei.

Revolutia din ’89 a fost granita Romaniei, pragul trecerii de la o stare de prinzonierat agresiv la libertate. Silviu Brucan estima un interval de 20 de ani pana cand romanii voi face pasul spre democratie. Eu sunt mult mai pesimist, o radiografie pe care am facut-o, intr-un articol anterior, sublinia diferentele majore intre trasaturile unei societati civilizate si societatea actuala de la noi. Istoria universala inregistreaza multe episoade de acest fel, in care trecerea de la o etapa rudimentara, la una avansata, se face anevoios si recidiveaza frecvent. Tarile care au un avans considerabil fata de noi, au inceput sa lucreze in aceasta directie cu foarte multi ani inaintea noastra, timp in care noi nici macar nu eram constienti de nevoia schimbarii. Suntem oare acum mai constienti?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s