Nu mai este un mister faptul ca nu putem discuta despre motivatie la modul singular, ci trebuie sa ne referim la acest concept uzand de imaginea unei structuri complexe. Desi, in mod stereotip, avem convingerea ca fiecare actiune are la baza o motivatie singulara(de obicei una triviala, la indemana fiecaruia dintre noi), lucrurile nu sunt chiar asa. Complexul motivational se formeaza de la cele mai fragede varste, ramificandu-se in functie de evenimentele, informatiile cu care intram in contact, care mai apoi, devin parte a structurii noastre cognitive.
John si Mary proveneau din medii sociale diferite. John s-a format in sanul unei familii mai modeste intelectuale si materiale. Nivelul si pregatirea lui scolara nu au inregistrat o evolutie remarcabila, plafonandu-se, inca, din primii ani de maturitate. Cariera sa nu a atins cote insemnate, alegandu-si o profesie unde intelectul nu juca un rol esential. Cu toate acestea, in prezent, situatia sa materiala, fiind una situata cu cateva trepte peste media sociala.
Mary provenea dintr-o familie cu o pozitie sociala buna, tatal ei fiind un preot apreciat. Backgroundul si expectantele ei de viata erau programate pe un nivel similar cu cel al tatalui ei. Astfel isi proiecta viitorul material, cat si pozitia sociala undeva dincolo de pragul atins de tatal ei.
John si Mary proveneau din zone diferite ale continentului lor de origine, astfel ca vorbeau limbi diferite. Intamplarea a facut, ca dragostea sa se infiripe intre ei din primele momente in care s-au vazut. La scurta vreme s-au casatorit. Adaptarea la noile conditii de viata, la o limba pe care nu o studiase pana atunci, i-au trasat un destin diferit de cel pe care il visase Mary. Datorita efortului si a ambitiei ei de a invata foarte bine noua limba, prioritatile ei de viata s-au schimbat. Astfel a urmat doar cursurile de pregatire pe un domeniu preuniversitar, ratand sansa de a absolvi facultatea la care visase. Standardul de viata al parintilor ei, proiectele pe care si le creionase in minte de la varste fragede au ramas active, ridicand stacheta familiei la cote, care pentru John, erau extrem de greu de atins. Viata si aspiratiile modeste ale lui John, in disonanta cu cele ale lui Mary, au transformat viata lui intr-un cosmar care s-a abatut asupra lui peste noapte. Marea iubire s-a transformat intr-o cursa infernala cu stachete.
Dorinta lui John de a se ridica la nivelul aspiratiilor sotiei lui i-au generat o serie de stari negative, care in viziunea lui, l-au asezat pe o pozitie de inferioritate fata de Mary. In scurta vreme, informatia care s-a sedimentat ca motivatie de baza a carierei lui a fost una de criza, bazata pe dorinta de a acoperi prapastia dintre aspiratiile ei si capacitatea lui limitata. Capcana in care se afla l-au determinat sa caute oportunitati facile de castiguri. Astfel, printr-un concurs de imprejurari favorabile, a prins niste tranzactii imobiliare, intr-o perioada de dezechilibru a pietei, din care a reusit sa obtina sume care l-au propulsat pe pozitie sociala superioara, transformandu-l dintr-o persoana cu posibilitati materiale modeste intr-una absolvita de nevoi cotidiene comune.
Noul statut financiar a amortizat starea de dezichilibru a celor doi, dar nu pentru multa vreme. Aspiratiile si capacitatea mai buna intelectuala a lui Mary au creat o noua prapastie intre cei doi, el simtindu-se in fata unei noi curse anevoioase cu obstacole. Efortul lui sustinul de a-si ridica statutul intelectual la un nivel comparabil cu al socrului sau s-a lovit foarte puternic de limitarile potentialului sau intelectual. Vanzandu-se fara speranta in aceasta cursa, singurul sau pilon de sustinere a ramas statutul material. Din pacate nici aceasta nu era unul bine sedimentat pentru ca oportunitati de felul celei anterioare nu s-au mai ivit, fiind nevoit sa asigure o continuitate financiara provenita dintr-o cariera umila, in care nu excela.
Teofil Gavril, surprinde o lista de motive gresite care stau la baza carierei si a efortului pe care il intreprindem. Printre aceastea as aminti:
-Munca generată de lipsurile din copilărie
-Munca pentru a impresiona oamenii.
-Munca pentru a fugi din mediul de acasă.
-Munca pentru a potoli foamea de materialism.
-Munca pentru a mulțumi părinții.
-Munca pentru a produce bani pentru vicii.
-Munca pentru a fugi din realitate.
Și mai sunt multe alte motivații greșite. Nu toată munca înnobilează pe om. Da, munca este obligatorie pentru oameni. Nu cred în şmecherii și în valoare lor, chiar dacă mulți trăiesc din ele. Totuși munca nu este totul. Nu se termină totul la muncă. Nu avem voie să plecăm la 5 și să ne întoarcem la 10 „pentru binele familiei”. Nu putem ignora totul în avantajul muncii și al banilor. Munca își are vremea ei. Odihnitul își are vremea lui. Munca compulsivă nu e sănătoasă deloc, nu e de apreciat deloc.
In cazul lui John, munca nu a reprezentat un suport de dezvoltare, de innobilare, ci un mediu de deformare a personalitatii lui. Munca a devenit, pentru el, un refugiu de realitatea familiara, relatia lor fiind lipsita de armonie, de iubirea care ar trebui sa fie liantul de baza. Desi sunt impreuna si schiteaza in exterior o relatie implinita, pentru un ochi format, este foarte simplu sa remarce prapastia dintre cei doi.
Prin cazul lui John si Mary am developat un scurt film care surprinde modul in care se formeaza si evolueaza complexul motivational in raport cu cadru social si cu alegerile pe care acestia le-au facut. Un factor esential este reactia pe care o avem in fata evenimentelor, mai mult sau mai putin favorabile, ale vietii.
Cred ca este important sa ne intelegem parghiile care formeaza structura noastra motivationala. Modul stereotip de interpretare a realitatii personale fiind, de fapt, o capcana, o imagine incorecta a ceea ce suntem. Niciodata lucrurile nu sunt asa cum par, ci un nou efort de investigatie a istoriei personale poate scoate la iveala lucruri nebanuite. Ce rost are un astfel de efort? Inchei cu indemnul la introspectie lansat de Teofil Gavril:
Poate crezi că faci bine că muncești mult dar te rog acum, să analizezi, să vezi care e motivația și scopul muncii pe care o faci? Cine te trimite la muncă? Unde ajungi muncind așa?
Cate disfunctionalitati de acest gen – sau de orice alt gen – exista in familiile care se afiseaza in comunitate ca fiind ok, chiar ca un model de urmat?
De fapt, poate mai bine am pune intrebarea daca exista familie in care sa nu se aciueze nicio disfunctionalitate?
Ce retete avem la indemana pentru a trece peste, a rezolva lucrurile!? Cum sa privim munca? Preaiubitilor Lui, le da paine ca in somn. Cum se traduce asta practic?
🙂
Realitatile familiale de acest fel sunt des intalnite indiferent de orientarea religioasa a membrilor. Cazul de mai sus este extras dintr-un fapt real pe care il cunosc personal.
“Preaiubitilor Lui, le da paine ca in somn” – da, este real, dar din pacate in verset lipsesc cuvintele “intotdeauna” sau “fara exceptie” 🙂