Amintiri din 2013

Posted on Updated on


CT2

Relativitatea timpului este un mister al fizicii, dar si unul al psihologiei. Timpul se scurge, pentru fiecare din noi, diferit. Ne trezim dimineata, ne urcam in masina, infruntam traficul primelor ore, dupa care ne incepem rutina zilei. Aglomeratia inceputului de zi nu inseamna acelasi lucru pentru fiecare din noi. Pentru unii timpul se dilata ca si cum secundele s-au transformat in ore, simtim fiecare bataie a inimii, clipele devenind un obstacol ce trebuie trecut, in timp ce pentru altii clipele sunt ca sunetele unui pian, line si placute.

Timpul se comprima si se dilata, nu exista unitate de timp universala decat in fizica.  Ne amintim de repeziciunea cu care anii copilariei au zburat, parca acei ani au fost randuiti sa aiba nu mai mult de o suta de zile fiecare. Anii studentiei au fost ca un joc de v-ati ascunselea intr-o seara de primavara, intr-o livada cu pomi infloriti in bataia vantului, care purtau pe aripile lor, mireasma imbatatoare a florilor. Dilatare si comprimarea timpului personal este data de fericirea sau drama momentelor.

2013 a fost un an incarcat de evenimente, a fost o reintoarcere in tara natala, o reintoarcere la fetele triste framantate de probleme, la fetele triste care nu intrezaresc solutii la problemele existentiale, la fetele descurajate ale societatii romanesti, dar totodata o natiune draga in care m-am nascut.

2013 a fost un an al despartirii, un an in care am rasfoit fiecare fila a copilariei, adolescentei. A fost o reintoarcere in timp in care am retrait intens momentele petrecute alturi de cei care mi-au indrumat anii tineretii. Multe episoade le credeam uitate, dar odata cu plecarea ultimei persoane din cei pe care i-am considerat co-creatorii vietii mele, filele din album s-au deschis ca si cum o pecete a fost rupta. Imi este suficient sa inchid ochii, sa ma gandesc la leaganul copilariei si amintirile tasnesc ca dintr-un izvor curat de munte. Ma gandesc de multe ori daca timpul si spatiul nu pot fi curbate cum afirma Einstein. Parca acei coeficienti din ecuatiile fizicii prind viata si imi dau sansa reintoarcerii in timp. Dumnezeu m-a binecuvantat cu o familie minunata, plina de iubire si armonie, un cuib cald, plin de prospetimea aerului pe care il trag in piept si acum cu aceiasi aroma ca atunci.

Propetimea filelor de amintiri imi readuce fericirea clipelor copilariei, fericire care izvora de nu stiu unde, dar pe care o simteam din primele secunde ale diminetii pana cand calcam usor in minunata lume a viselor.

atelier electronic

Nu am fost primul din familia mea pasionat de miscarea electronilor. Tatal meu a preluat, la randul lui, stafeta celor care au adus curentul electric pe scena marilor descoperiri ale lumii, inca din secolele trecute. Fascinatia fizicii poate fi atat de intensa incat simti ca zilele se transforma in ore, iar saptamanile in zile. Tatal meu lasa ca timpul sa se comprime atat de mult incat nu simtea scurgerea lui atunci cand era in compania circuitelor. Simteam aceiasi pasiune alaturi de el, parca lumea tehnicii din mintea lui mi-o transmitea, intr-un mod magic.

A lasat, la randul lui, aceiasi stafeta, o stafeta creata de Dumnezeu, ca sa ne descopera noua, minunile creatiei. Imi este suficient sa privesc la aceste mici circuite, la jocul neobosit al electronilor si sa vad amprenta celui mai mare Inventator. Tastele pe care le apasam fiecare la computerele noastre pun in miscare micii electroni care se afla dincolo de acestea. Un joc nebun, dar un joc in care participantii nu obosesc.

Pasiunea de stiinta incepe atunci cand inchizi ochii si te lasi purtat de jocul neobosit al particolelor care ne inconjoara, le simti cum, parca, ne cheama la un dans doar de ele stiut. Este un joc captivant, dar odata prins in el nu iti mai poti da drumul.

2013 a insemnat nu doar deschiderea unui izvor de amintiri, dar si un pas mare in indragirea universului care ne inconjoara. Il inteleg pe Creanga de ce isi lasa mintea captivata de amintiri, pentru ca prospetimea acestora iti redefinesc prezentul si iti dau un nou elan spre viitor.

2 thoughts on “Amintiri din 2013

    rob said:
    February 11, 2014 at 8:09 am

    O evocare provocatoare! Pentru ca mereu subliniezi ca Dumnezeu a ingaduit oamenii, circumstantele, felul in care ai evoluat. E o mare raspundere sa ii spui lui Dumnezeu: “Da, Doamne, daca asta e planul Tau pentru mine, sunt de acord!”
    Cred ca pentru a-ti asuma raspunderea asta, e nevoie de maturitate.
    Mii de multumiri pentru evocare! Sa fii mangaiat pentru pierderea celor dragi!

    szromulus responded:
    February 11, 2014 at 3:28 pm

    Multumesc, Rob, for passing by. O familie calda, iubitoare, plina de o iubire care se stie sacrifica este o mare binecuvantare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s