In ultimii ani, cazurile de moarte clinica, au impanzit rafturile librariilor. Marturiile celor care au fost protagonisti ai unor astfel de experiente descriu un peisaj, pe cat de dramatic, pe atat de optimist. Orizontul descris de acestia deschide un nou spectru de interpretare a vietii si mortii. Moartea nu mai poate fi privita ca o linie de demarcatie a intregii noastre existente, cum declara ateii, ci este un prag spre un alt univers. Aceste intamplari poarta cu ele, totodata, forta propriei marturii, element care intareste foarte mult declaratiile lor.
Intr-un astfel de cadru, se naste necesitatea unei interpretari a acestor experiente, o ajustare(cumulativa, dar totodata non cenzurativa) a informatiei prezentate, o reliefare a elementelor comune si necomune, o incadrare in sisteme si modele.