Amprenta experientelor

– Jack ti-am spus de atatea ori daca nu iti faci temele perfect vei fi un ratat toata viata ca tatal tau, ii repeta mereu mama lui, cu o perseverenta si o intensitate emotionala destul de accentuata.

– Mai Thomas, i-ar ai venit la scoala imbracat asa? Ce stupid areti, haide-ti mai sa il botezam pe blegu asta. Muratura! Ce ziceti nu suna bine? Pai atunci sa ii zicem Muratura. Mai Muratura paseaza mingea odata, vezi ca iar dai cu stangul in dreptul. Asa il batjocoreau colegii de scoala  pe Thomas. Era un adolescent bun la invatatura, cu o educatie morala bine calibrata, dar provenea dintr-o familie cu posibilitati limitate financiar, fapt care il facea sa se simta inferior si lipsit de curaj in anturajul de la scoala.

– Jessica era o adolescenta foarte frumoasa, curtata de toti colegii si de toti care puteau spera ca ii vor atrage atentia. Desi era o fata inteligenta, nu punea nici un accent pe dezvoltarea gandirii, in schimb isi petrecea tot timpul cautand compania fetelor de teapa ei si a baietilor cu bani care o puteau rasfata, cumparandu-i tot ce isi dorea. Jessica devenise o tanara usuratica, pentru care valorile morale, inteligenta nu mai reprezentau un lucru important.

Fiecare zi este formata dintr-un sir de evenimente cu care interactionam. Pe cele mai multe dintre acestea le uitam, le uitam pe cele care ni s-au intamplat recent, iar pe cele care ni s-au intamplat in copilarie, adolescenta de abia daca ne mai amintim un exemplu sau doua. Dar ce se intampla cu toate acestea? Sunt pur si simplu niste evenimente cu care ne confruntam si apoi dispar complet din viata noastra? Ce s-a intamplat cu sfaturile parintilor, ale educatorilor? Ce s-a intamplat cu momentele maxime de frustrare, cu momentele in care (poate) nu mai vedeam nici un sens in viata, cu momentele in care am decis ca viata este doar ceea ce percepem prin prisma celor 5 simturi de baza? Ce s-a intamplat cu teama de intunerec cu care ne-am confruntat in copilarie, ce s-a intamplat cu esecul la ora de educatie fizica cand am decis ca sportul nu este pentru noi, ce s-a intamplat cu plictiseala de la orele de istorie, de geografie, de fizica, de matematica, cand am decis ca invatatura este un lung sir de momente plictisitoare? Ce s-a intamplat cu durerea pe care am trait-o cand ne-a murit unul din parinti ucisi de o boala necrutatoare? Ce s-a intamplat cu durerea despartirii de prima iubire din copilarie? Ce s-a intamplat cu momentele in care palma aspra a unui parinte ne-a lovit obrazul, necrutator, aparent fara nici un motiv? Ce s-a intamplat cu toate aceste evenimente care, la acea vreme, ne-au marcat destul de adanc? Raspunsul majoritatii, probabil, va fi …. nu stiu, …. a trecut…. Cu toate acestea, daca ne analizam viata putem observa existenta unei corespondente intre deciziile care le-am luat in acele momente si modul in care viata decurge in prezent. Daca am decis ca invatatura este un sir plictisitor de momente lipsite de sens, probabil ca asta consideram si in prezent, iar cariera pe care am ales-o confirma acest fapt. Daca ne era teama de intunerecul noptii si de locurile neluminate, probabil ca ne este si in prezent. Daca in copilarie nu am reusit sa atragem atentia unei colege frumoase de clasa si am concluzionat ca nu avem nici o sansa sa atragem atentia unei astfel de persoane, foarte probabil ca viata ne-a confirmat acest fapt de foarte multe ori, chiar daca concluzia acelor momente era gresita.

Concluziile luate in confruntarea cu evenimentele vietii s-au imprimat in subconstientul nostru creind niste programe care nu au incetat sa functioneze, chiar daca nu suntem constienti de ele, chiar daca negam (la o privire superficiala) acest fapt. Experientele pozitive sau negative, mai intense, din viata noastra si-au lasat amprenta prin programele subconstiente care s-au format si care ruleaza si in prezent. De multe ori reactionam in fata unor situatii intr-un mod care ne surprinde si pe noi, mod care din punct de vedere logic are toate sansele sa fie incorect, cu toate acestea  reactia se manifesta.

Va invit sa vizionati o scurta explicatia data de dr. Bruce Lipton legat modul in care functioneaza subconstientul.

Majoritatea preferintelor, alegerilor pe care le facem in prezent sunt intr-un procent destul de mare vocea experientelor trecute, uitate, dar care s-au inregistrat in subconstient si care ruleaza pe tot parcursul vietii noastre. Creierul nostru este de o complexitate formidabila si transforma concluziile trase pe marginea evenimentelor copilariei si adolescentei in reflexe subconstiente, astfel intreg bagajul de informatii nu dispare, ci se transforma in reflexe, in reactii, dar a caror istorie nu o mai retinem. Problema fundamentala este ca nu am fost educati sa observam aceasta corespondenta intre evenimentele petrecute cu multa vreme in urma si regulile pe baza carora actionam in prezent. Viata ar fi fost foarte dificila daca ar fi trebuit ca in fiecare moment sa analizam logic un set urias de evenimente, sfaturi, invataturi la finele careia sa putem lua o decizie. In schimb creierul stocheaza toate acestea si le ruleaza sub forma de reflexe subconstiente in cateva secunde sau fractiuni de secunda atunci cand trebuie sa luam o decizie.

Michael nu suporta ouale umplute, de fiecare data cand le vede se declanseaza o senzatie de greata intensa si nu se poate apropia de ele, chiar daca stie ca Jannet, sotia lui, gateste impecabil. Nu isi poate explica de unde provine aceasta repulsie fata de ele. Cand a incercat sa manance, constient fiind de faptul ca sunt foarte bune si proaspate, a fost necesara interventia medicului pentru a ameliora starea de rau. La varsta de 5 ani, Michael a mancat niste oua umplute, alterate, dupa care a urmat o internare la spital. El nu isi mai aminteste evenimentul, in schimb reactia de autoaparare a organismului la acele alimente a ramas aceiasi, chiar daca dupa externare si in urmatorii ani medicii au stabilit starea lui perfecta de sanatate. Creierul a inregistrat compusii existenti in reteta oualor umplute ca factor declansator al starii de rau. Chiar mai mult si anumiti factori colaterali ai episoadelor traumatizante sunt asociati cu acel eveniment si sunt considerati ca factori nocivi cu poantial de a produce rau. Cand Michael a suferit acea toxi-infectie alimentara era impreuna cu parintii lui la padure si cu fratele lui care venise cu motocicleta. Acesta in loc sa ii sara in ajutor fratelui sau, isi ambala motorul prducand un zgomot care amplifica starea de rau. Chiar daca aceste evenimente s-au sters din mintea lui Michael, nici in prezent nu suporta sunetul produs de motociclete si simte o stare de rau inexplicabila. Programul subconstient a inregistrat atat compusii alimentari, cat si sunetul motoretei ca factori nocivi, declansatori ai starii de rau, chiar daca zgomotul produs de motoarele motocicletelor nu erau un factor cauzator, dar in acel context actiona ca un factor asociat factorilor principali.

Chloe la varsta de zece ani a fost martora despartirii parintilor ei. Cuvintele pe care acestia si le-au aruncat, atitudinile negative, privirile pline de rautate i-au ramas intiparite adanc in minte. Anii care au trecut i-au sters detaliile evenimentelor, in schimb ori de cate ori se gandea la o relatie pe care sa o intemeieze era cruprinsa de o teama a unui final tragic. Nu isi putea explica sursa si ratiunea acelei stari, in schimb nu a reusit sa lege o relatie stabila cu nimeni. In cele din urma s-a casatorit, dar nu vedea in familie decat un mecanism care mai devreme sau mai tarziu va fi declansatorul unei suferinte adanci. Chiar daca sotul ei o iubea mult si ii dovedea permanent ca lucrurile sunt foarte bune, ea in sufletul ei era macinata de iminenta despartirii. Anii au trecut si familia a ramas integra, in schimb ea a ramas baricadata in suflet de teama unei traume. Nu isi putea explica impulsul pe care il simtea, in schimb acesta emitea in permanenta semnale de panica usoara, care o faceau atenta la tot ce se intampla in familia ei. Cauta argumente validatoare ale impulsului interior, chiar daca evenimentele nu indicau vreun motiv de ingrijorare.

Starile de placere sau de teama se intiparesc in subconstientul individului inca de la varse foarte fragede, din primii ani ai copilariei si ele vor deveni piloni de referinta pe intreaga perioada a vietii. De cele mai multe ori sanatatea, deciziile luate, succesul in viata sunt determinate de aceste impulsuri care se manifesta in subconstient. Chiar daca in multe situatii aceste semnale interne sunt ilogice si incompatibile cu situatiile externe, simpla decizie de a le depasi prin vointa nu sunt soldate cu succes. Logic ne putem explica uneori faptul ca aceste impulsuri interne nu sunt juste, cu toate acestea ele continua sa functioneze, sa ne transmita semnale cu o precizie si un ritm neschimbat.  John stia ca daca va continua sa consume alcool starea lui de sanatate se va deteriora ireversibil. Medicul i-a confirmat un diagnostic fatal daca va continua sa traiasca dupa vechile obiceiuri. Cand era adolescent, iubita lui Jennette l-a parasit subit pentru un alt baiat. Suferinta produsa de acel episod s-a transformat intr-o adanca depresie care o putea alina prin alcool. In anii care au urmat, ori de cate ori era dezamagit de viata alegea compania alcoolului ca factor alinator al suferintei. Cand a aflat ca sanatatea lui este amenintata de un cancer, intr-o faza incipienta, decizia lui a fost ca nu va renunta la singurul medicament care l-a alinat in toti acesti ani. A incercat de nenumarate ori pe parcursul vietii sa renunte la acest obicei, dar ceva dinauntru emitea impulsuri foarte puternice. Programul inregistrat in subconstient la despartirea de prietena a inregistrat o regula simpla, dar foarte puternica in subconstientul sau – cand evenimentele vietii te coplesesc, alcoolul este singurul remediu.  Programele subconstiente au un rol vital in viata individului, in schimb, un procent consistent, se creaza sub incidenta unor circumstante si pe fondul unor concluzii de viata mai putin corecte. Daca anturajul lui John l-ar fi ajutat sa gaseasca o modalitate pozitiva, eficienta de a-si rezolva conflictul interior, viata lui ar fi fost diferita, dar in acele momente nu a gasit o solutie eficienta, mai buna decat alcoolul.

Bruce Lipton a observat ca starea noastra de sanatate este marcata de programele subconstiente si ca aceasta poate fi remediata prin re-programarea algoritmilor subconstienti dupa reguli logice si corecte. Impreuna cu colaboratorii sai au pus la punct tehnici care sa permita eliminarea impulsurilor gresite din subconstient si inlocuirea acestora cu unele corecte. Drumul de parcurs este acelasi ca si drumul pe care l-am parcurs fiecare din noi in viata, doar ca de aceasta data inregistrarea programelor este facuta constient si nu este lasat la voia intamplarii. Dr Hamer observa si el aceasta corelatie dintre evenimentele prin care trecem si modificarile starii de sanatate, stabilind reguli clare de determinare intre cele doua. Am prezentat in articolele anterioare proiectele prezentate de cei doi specialisti. Concluzia specialistilor in psihologie care afirma ca comportamentul prezent este predeterminat de evenimentele din trecut, in special de perioada copilariei, este intarita de proiectele celor doi dr. Bruce Lipton si dr. Ryke Hamer care extind teoria de la aspectul comportamental al individului, la functionarea sanatatii. In alte cuvinte nu doar comportamentul prezent ne este predeterminat de evenimentele trecute, dar si sanatatea cade sub incidenta acelorasi reguli.

Va invit in continuare sa urmariti o noua prezentare a lui dr. Bruce Lipton realizata cu cateva luni in urma.