Oamenii mici trec, neobservati, prin vietile noastre, in schimb oamenii mari isi lasa amprenta lor pentru o eternitate.
Cu aproape sapte luni in urma imi aminteam cu drag de ziua tatalui meu, un om deosebit, un parinte drag si un profesionist de exceptie. Mi-a fost prieten, tata si un sprijin permanent alaturi, pana in clipa cand Dumnezeu a hotarat ca trebuie sa isi continue misiunea intr-o alta galaxie. Despartirea de el a fost foarte grea si acum resimt lipsa unui prieten atat de bun, un prieten de neinlocuit.
Mama mea(noiembrie 1933-august 2013) si-a trait copilaria asemeni tatalui meu, printre pustile germane, rusesti si de care or mai fi fost. Imi povestea cu multa durere momentele cand casa parinteasca le-a fost lovita de un obuz ratacit producand pagube si teroare. Amintirile copilariei ei abundau de farmecul zburdalnic copilaresc si duritatea evenimentelor din strada. Deserori isi amintea cu multa bucurie de episoadele hazlii copilaresti, in acele clipe privirea ei se schimba, ochii incepeau sa ii sclipeasca precum unui copil pus pe sotii, redevenea copil in acele clipe. Ma facea de fiecare data sa ma simt un copil din gasca ei de prieteni.
In cei 17 ani pe care i-a trait dupa moartea dragului nostru, tata, sot si prieten, am avut timp din plin sa legam o prietenie aparte. Era o gospodina desavarsita, gatitul era pentru ea arta, totul trebuia sa fie perfect, altfel relua procesul de la capat pana cand totul devenea asa cum simtea ea ca trebuie sa fie. Bunatatea ce o purta in suflet, a fost si a ramas una din cele mai profunde lectii de viata, ce le-am invatat. Anii petrecuti departe de tatal meu i-au marcat viata, au erodat-o precum apa erodeaza stanca, parca fiecare zi sapa in ea urmele unui un an de viata. S-au iubit mult, au trait inima pentru inima, iubire pe care am simtit-o din plin; a fost ca o matrita in care Dumnzeu m-a construit, stia El ce parinti mi-a daruit. M-a facut sa inteleg ca bunatatea si iubirea sunt mai presus de dreptate. Indemnul Mantuitorului de a intoarce si celalalt obraz au sens cand esti plin de iubire si de bunatate, saracia in bunatate te face sa calculezi in amanunt sa vazi daca se merita efortul.