Pe parcursul vietii am intalnit foarte multe persoane extrem de negative. In anturajul colegilor de la job, in cercul de prieteni, in cercul celor de la biserica. Ce vreau sa spun prin persoane negative? Experienta de viata i-a marcat pe unii intr-un mod neplacut, trasandu-le bariere la tot pasul, astfel ei si-au dezvoltat o viziune despre viata ca fiind extrem de limitata. Desigur este experienta vietii lor si nu incerc sa sustin faptul ca nu ar avea dreptate, nici sa sugerez ca sunt paranoici. Pentru ei viata este o corvoada, fiecare pas este un pas pe un teren minat. Daca altii pot alerga liberi si se pot bucura cu usurinta de viata, pentru acestia fiecare pas produce picaturi grele de sudoare pe frunte. Dificultatile ii determina sa isi piarta viziunea ca viata ar putea sa fie un teren neminat, un teren pe care poti alerga liber si plin de fericire.
O alta categorie sunt cei care nu au trecut prin dificultati reale, dar totusi au preluat acest negativism probabil din familia lor, din anturajul de la scoala, sau din cercul de prieteni. Si desigur sa nu ignoram categoria celor care din dorinta de suprematie descurajeaza pe toti din jur pentru ca doar ei sa aiba onoarea sa urce pe podium.
Insuccesul personal poate produce multa rautate, devine un pivot al unui angrenaj care degaja in permanenta invidie, rautate, judecata. Acest tip de oameni pot manifesta o influenta toxica in anturaj, pot limita la randul lor viata celor din jur. Imi amintesc o experienta avuta in urma cu mai bine de 15 ani in care impartaseam gandurile si aspiratiile mele unui prieten, care avea o functie importanta in biserica. Il consultam ca pe un consilier incercand sa imi definesc niste idei pe care le consideram esentiale, care vizau viitorul meu. Atunci cand esti la un inceput de drum ai nevoie de validare/invalidare, de sfaturi ca sa stii in ce directie sa te indrepti. Sfaturile si ridiculizarile care au urmat m-au facut sa decid sa abandonez acele proiecte. Cu toate astea, periodic percepeam semnale in mintea mea ca ar trebui sa imi reconsider pozitia. Studiind in detaliu sansele de reusita, resursele necesare, am constatat ca acele sfaturi nu au fost decat eronate. Sigur ca sa pot face o analiza matura a realitatii am pierdut 15 ani din viata, ani in care puteam avea un alt prezent, mult mai aproape de aspiratiile mele.
Faptul ca cineva are o pozitie inalta in societate, in biserica, are functii academice nu inseamna ca acea persoana intelege foarte bine viata celor din jur, nu inseamna ca are un grad ridicat de competenta in ceea ce afirma si face, nu inseamna ca trebuie privit ca ultima instanta care iti poate decide viitorul. Acestia pot fi extrem de poluanti pentru cineva care traverseaza o perioada de formare. Atunci cand simti ca ai o inclinatie spre un domeniu, ai o samanta de talent, incearca sa o intelegi si sa o dezvolti, acorda-ti sanse, fa o evaluare cat mai corecta, dar fi atent la cei care vin cu aroganta si cu negativism sa iti calce in picioare aspiratiile si nu privi la epoletii lor. Nu sustim ca acestia sunt neaparat motivati de rautate, dar descurajarile lor pot sa anuleze elanul, un elan care ar putea schimba complet destinul tau.
Tot ceea ce facem trebuie sa facem cu pasiune si cu perseverenta, iar perseverenta inseamna sa inveti din greseli si sa ramai fidel planului initial. Putem gresi de foarte multe ori. Oamenii de stiinta, oamenii de afaceri de succes gresesc de foarte multe ori, dar stiu sa priveasca cu detasare propriile greseli si sa elimine elementul problematic, ca mai apoi sa incerce din nou, chiar daca vor gresi. Pasiunea, perseverenta sunt ingrediente necesare si obligatorii pentru a reusi in ceea ce faci. Descurajarile si sfaturile negative pot fi o bariera, dar trebuie depasita. Desigur aici nu ma refeream decat la ceea ce putem dezvolta pozitiv in viata. Daca colegul tau, daca prietenul tau, daca pastorul tau iti ofera sugestii negative, analizeaza cu grija afirmatiile lor, dar nu cadea in extrema descurajarii, talentul pe care l-a lasat Dumnezeu in tine nu este la latitudinea acestora, indiferent cati epoleti au pe umeri, ci este responsabilitatea ta. Consulta-te cu Dumnezeu la modul cel mai serios, cu siguranta vei primi un raspuns intelept si plin de iubire parinteasca.
The story of my belief 
Va puneti in aceeasi pozitie cu cei pe care-i combateti. De ce am asculta de dvs. si nu de cei pe care-i combateti si nu invers? Ca asa ziceti dvs? Va inteleg ca ati avut o experienta de viata, dar asta nu inseamna ca altii nu au avut…
Imi pare rau dd, nu asta era mesajul postarii.
Nu am combatut pe nimeni, adaugarea unui exemplu personal contrasteaza un fenomen existent, real si destul de comun fiecaruia dintre noi, fenomen pe care putini au curajul sa il semnaleze, desi cei mai multi il gandesc.
Sfaturile negative si descurajarile(indiferent cine le emana, faptul ca cineva are o pozitie academica, sau clerica nu ii confera ultra-calitati) provin de multe ori din frustrari personale, sau imaginea depreciata pe care o avem fata de cei din jur, rareori provine din intelepciune, iar cand vine din intelepciune este prezentata intr-un ambalaj diferit, menit sa creeze nu sa distruga.
A realiza ceva in viata(pe plan spiritual, familiar, de cariera) este o experienta in primul rand personala, chiar daca societatea incearca sa sabloneze si sa controleze. A realiza ceva in viata tine de pasiunea, de increderea in capacitatile pe care ni le-a dat Dumnzeu si de perseverenta.
Experienta mea de viata si de obstacolul pe care l-am intalnit prin sfaturile unor oameni pe care ii supraevaluam in acea perioada a fost unul temporar pe care l-am depasit. Ceea ce pot recomanda fiecaruia este sa fim intelepti in ceea ce priveste sfaturile primite de la cei din jur si sa cautam menirea pentru care am fost creati de Dumnzeu. Fara intelegerea menirii si implinirii ei nu putem avea o viata implinita.