Trăim sau ne privim trăind ? Nu aveţi cîteaodată senzaţia că sunteţi două persoane ? Una dintre ele este cea care deţine un corp fizic, se spală pe dinţi, îşi pregăteşte micul dejun, merge la şcoală sau la serviciu, comunică cu ceilalţi, îşi hrăneşte căţelul, are sentimente şi face planuri. În toate ipostazele de mai sus apare şi a doua persoană. E undeva în adâncul fiinţei fizice şi ne monitorizează fiecare mişcare. Asta nu ar fi o mare problemă, dar ne face capul calendar. Comentează, introspectează, îşi dă cu presupusul, ne face să ne simţim prost, ne inculcă ideea că suntem criticaţi de cei din jur, ba chiar dispreţuiţi uneori. A doua persoană nu e deloc cumsecade. E ca un păpuşar, dar cumva pe dinăuntru. Uneori ne manipulează de-a binelea.

De foarte multe ori ne simţim timoraţi, panicaţi chiar de eventualitatea unui posibil eşec. Cine şi ce este vocea interioară care ne dublează în orice mişcare, gând, dorinţă ori emoţie ?

Continue reading “Păpuşarul şi păpuşa, o singură persoană” →