Matematicienii tuturor timpurilor si numai si-au manifestat interesul fata de multiplele fatete ale realitatii, diferentele dintre acestea si modul in care pot fi descrise cat mai bine. Geometria plana 2D, a deschis un orizont fascinant care permitea abstractizarea mediului inconjurator si reprezentarea acestuia prin elemente simple ca dreapta, unghiul, cercul, triunghiul, patratul etc si relatiile care se pot stabili intre acestea. Aceasta unealta extrem de utila a dat posibilitatea descoperirii a noi aspecte ale universului in care traim, aspecte care nu erau sesizabile prin observatii directe. Cu toate acestea multi au remarcat faptul ca lumea inconjuratoare este mai complexa si ca ar fi necesara dezvoltarea intrumentului geometric astfel incat sa poate include si alte aspecte. Astfel a aparut geometria trimimensionala, 3D.
Mai tarziu, aparitia geometriei neeuclidiene a surclasat asteptarile, aratand ca geometria euclidiana 2-3D este un caz particular al acesteia. Noua dimensiune permitand o mult mai fidela descriere a realitatii.