Noua medicina germanica (I)

Posted on Updated on


Oamenii au interpretat intotdeauna boala ca pe un defect al organismului uman, ca pe o incapacitate de a-si administra corespunzator propria functionare. Aceasta simpla observatie a condus la ideea ca interventia nostra asupra zonei afectate va ameliora lucrurile, dar pentru a putea interveni eficient este necesara o cunoastere exacta la nivel structural si functional a organismului. Odata cu debutul erei stiitifice, experimentul a deschis o poarta de cunoastere deosebita. Efortul si inteligenta multor specialisti au adus medicina la o dezvoltare fara precedent. Meritul este atat de partea cercetatorilor in medicina, biologie, cat si al tehnologiei care a permis crearea de noi dispozitive menite sa dezvolte capacitatea de perceptie a microuniversului corpului uman.

Evolutia medicinei si a tehnologiei promiteau eliminarea intr-un procent foarte ridicat a afectiunilor, cu toate acestea boala a gasit noi si noi modalitati de adaptare, astfel a existat o concurenta reala intre dezvoltarea medicinei si gradul de adaptare al bolilor la mediu si de aparitie a noi boli. Odata cu eliminarea primejdiei cauzate de unele afectiuni, noi afectiuni si-au facut aparitia, demonstrand ca boala este un adversar foarte puternic al descoperirilor medicale.

Multe lucruri ni se par firesti, logice si acceptam aceste elemente fara a mai pune la indoiala veridicitatea lor. Fizica newtoniana este un reper al gandirii contemporane pe care foarte putini au curajul sa ii puna veridicitatea la indoiala. In cercetarea matematica evidentul este un lucru care a ridicat semne de intrebare in randul ganditorilor inca de la inceput, demonstrand de-alungul istoriei ca este extrem de greu de justificat in cele mai multe cazuri, iar in anumite situatii evidentul nu este atat de evident, dimpotriva ceea ce ni se pare adevarat poate fi extrem de fals. Acest lucru s-a adeverit inca odata cand Plank si-a facut primele descoperiri in fizica cuantica. Einstein a preluat si dezvoltat ideile lui Plank si a altor cercetatori care simteau aparitia unei noi ere in stiinta. Fizica cuantica a adus pe scena noi elemente care completau premizele fizicii newtoniene, aratand ca materia nu este ultima frontiera si ca materia si legile care o guverneaza sunt o palida reprezentare a realitatii. Comportamentul particulelor cuantice este ciudat pentru cineva obisnuit sa gandeasca doar in termenii universului material. Chiar si Einstein a fost surprins de anumite fenomene care descriu comportamentul particulelor cuantice. Pentru omul de rand acest comportament este de ordinul science fiction, neprezentand nici un argument in favoarea credibilitatii, in schimb lucrurile nu sunt nici pe departe asa cum le percepem noi prin intermediul celor cinci simturi. Fizica newtoniana are la baza axiome derivate din perceptia realitatii prin intermediul simturilor fundamentale pe care le avem. Descoperirile fizice din ultima suta de ani arata inca odata cat de relative si de eronate pot fi realitatile pe care le percepem prin intermediul simturilor noastre, dar cu toate acestea ele sunt instrumentul de baza in perceperea realitatii inconjuratoare.

Odata cu debutul scenic al fizicii cuantice evidentul unor aspecte si-a pierdut valoare de adevar devenind mai putin evident, intrebarea este ce se intampla cu domeniile care si-au construit sistemul de cunostiinte pe acesta. In matematica teoria propragarii erorilor din analiza numerica  arata clar ca orice aproximare a realitatii induce o marja de eroare, astfel ca rezultatul final poate fi influentat drastic. Bruce Lipton este unul din exponentii noului sistem biologic care demonstreaza erorile induse in sistem pornind de la premizele fizicii newtoniene, aratand ca introducerea in ecuatie a premizelor si concluziilor fizicii cuantice ar putea schimba radical sistemul medical de gandire, conducand la concluzii destul de diferite de actualele descoperiri ale medicinei clasice. Dar pana la momentul in care medicina clasica universitara va imbratisa descoperirile facute de Plank in urma cu mai bine de 100 de ani se pare ca va mai dura.

Dr Ryke Geerd Hamer, un medic german a facut niste observatii in anii 80, care l-a condus la reformularea unor concluzii fundamentale ale medicinei clasice. Elementul care a declansat noile sale observatii a fost cancerul de care a fost diagnostica el si sotia sa la scurta vreme dupa decesul fiului lor. Problema pe care si-a ridicat-o Hamer era daca exista vreo legatura directa sau doar una probabilistica intre socul mortii fiului lor si momentul/cauzele declansarii cancerului. Cu siguranta aceata ipoteza pe care a emis-o era cu totul atipica medicinei, intrucat medicina exclude aproape in totalitate existenta vreunei legaturi intre psihic si fizic, efectul placebo nefiind luat in calcul decat ca un factor neesential, neglijabil. Organismul este considerat o entitate de sine statatoare care isi admnistreaza resursele independent de psihic.

Medicina clasica accepta cateva axiome cum ar fi: materialismul – realitatea materiala este singura realitate existenta, tot ceea ce conteaza este materia; reductionismul – sistemele complexe trebuie divizate in sisteme simple pentru a putea fi studiate – analogia cu ceasul – ca sa inteleg functionarea globala, studiez partile componente individual; determinismul – inlocuirea componentei defecte conduce la crearea armoniei organismului. Medicina dezvoltata de Hamer inlocuieste aceste premize, punand la baza sistemului sau axiomatic premize ca: holismul – sistemul poate fi tratat ca ansamblu si nu este nevoie de reducerea lui la subsisteme pentru a-l intelege. Partile componente afectate reflecta programe rulate de creier pentru a administra conflicte aparute la nivel psihic, conflicte aparute in contact cu mediul inconjurator(traume precum decesul unor persoane dragi, vestea pierderii casei, diagnosticarea unei afectiuni fatale, etc). Vindecarea zonelor afectate ale organismului se realizeaza impreuna cu vindecarea traumelor generatoare de probleme.

Dr. Hamer arata ca boala nu este un defect al organismului, o valenta a incapacitatii acestuia de administrare a propriei functionari, ci este un proces natural de rezolvarea a unui conflict intern de ordin psihic. Astfel el arata ca legatura dintre psihic si organism este foarte mare, lucru pe care nu il admite medicina clasica. Intrebarea care desigur a creat valuri a fost legata de suferinta si aspectul bolii ca limitator al existentei umane, in multe cazuri ca un executor menit sa ne termine existenta fizica.

Teoria dezvoltata de Hamer explica faptul ca conflictele de ordin psihic sunt cauza primara a declansarii bolilor, demonstrand ca organismul este complex si extrem de inteligent, capabil sa gestioneze si conflictele de ordin psihic. Tot acest sistem teoretic plaseaza problematica de baza in aria de actiune a psihologiei, aratand ca organismul uman este un sistem inteligent capabil sa intre singur pe un drum reversibil al bolii.

In continuare va invit sa vizionati explicatiile doamnei doctor Crina Veres de profesie medic. Cercetarile ei au pornit de la faptul ca a fost diagnosticata cu cancer la colon in faza terminala, urmata de extinderea acestuia la nivelul ficatului. Cu toate ca situatia era fatala din punct de vedere medical, ea a reusit sa se vindece.

Pentru mai multe detalii puteti contacta: Dr. Crina Veres

4 thoughts on “Noua medicina germanica (I)

    pety said:
    April 7, 2013 at 9:40 pm

    Super interesant! O sa-mi iau timp sa studiez fenomenul. Am nevoie de date stiintifice.

      szromulus said:
      April 7, 2013 at 10:19 pm

      Vei gasi explicatii oferite de Bruce Lipton, un biolog de exceptie (am publicat niste articole intro despre el). A aparut deasemenea o carte in limba romana “Medicina cu susul in jos” care prezinta sistemul dezvoltat de dr. Hamer. Un alt cercetator de marca Rupert Sheldrake dezvolta teorii similare.

      Voi reveni pe viitor cu prezentarea unor materiale scrise de Gregg Braden si multi altii. prof. Dumitru Dulcan este un exponent roman care arata din punct de vedere stiintific cat de actuale sunt invatarile biblice. Dr. David Hamilton, un chimist care a lucrat in industria farmaceutica este un alt exponent al acestui tip de sisteme, inregistrand o multime de succese prin literatura publicata de el.

      Noua era a cunoasterii a fost deschisa de descoperirile fizicii cuantice, rezultate care sunt prezentate intr-un mod exceptional de clar de Gregg in conexiune cu realitatea spirituala.

      La noi in tara aceste rezultate au patruns mai greu intrucat literatura de specialitate apare in general in engleza si tarabele tarilor dezvoltate sunt primele care au privilegiul de a stoca aceste materiale. Am avut privilegiul sa studiez in UK materiale de acest fel.

      Cum se poate observa majoritatea celor care au ajuns sa dezvolte, promoveze astfel de teorii sunt persoane care au fost pacienti in primul rand. Interesul meu a pornit de asemenea din postura de pacient, in schimb sunt greu de convins cunoscand bine metodologia stiitifica si fiind adeptul rigurozitatii demonstrative teoretice. Acestea sunt apanajul profesiei si al facultatii de matematica 🙂 .

      Dr. Crina Veres de asemenea a pornit in cautarea de noi solutii de pe pozitia de pacient diagnosticat cu cancer in metastaza. Sunt diferite cursuri organizate in tara de cate 2 zile din cate imi amintesc, cursuri in cadrul carora se prezinta metoda Hamer, cat si solutii psihologice de rezolvarea conflictului.

      Cel mai fascinant lucru este ca aceste sisteme teoretice converg catre modele de gandire prezentate in Sfintele Scripturi, dovedind astfel ca religia prezinta modele mult mai avansate decat a reusit stiinta sa analizeze. Din pacate cum spunea si dr. Lipton sistemul universitar nu este flexibil ca sa se adapteze la noile descoperiri, iar facultatile de medicina nu au adaugat fizica cuantica in programa, astfel viitorii medici si cercetatori nu iau in considerare faptul ca realitatea este diferita decat axiomele care stau la baza sistemului. In fond cel mai greu este sa te gandesti ca bazele stiintei tale contine erori. Tocmai acest fapt l-a determinat de Lipton sa paraseasca catedra intrucat nu putea preda ceva care sa contravina cu propriile descoperiri.

    marinelblaj said:
    April 9, 2013 at 9:24 pm

    Foarte interesant, Romulus! Deşi de “formaţie” umanistă şi mai greoi la ştiinţele exacte, mă fascinează felul în care se apropie tot mai mult oamenii de ştiinţă de adevărurile Scripturii.
    Uite aici http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-mea/s-a-dovedit-stiintific-moartea-nu-exista-232315.html/#ixzz2PhiLHY78 un articol care conţine câteva lucruri interesante, chiar dacă prezentate foarte trunchiat şi neprofesionist!

      szromulus said:
      April 9, 2013 at 9:49 pm

      Am fost si sunt foarte entuziasmat de rezultatele noilor cercetari, in special ca am beneficiat din plin de rodul lor, asta in contextul in care exista un scepticism general, sau mai degraba o retinere bazata pe confortul “plapumei deja incalzite”. Stiinta a inceput sa gaseasca rezultate noi care converg cu afirmatiile biblice, fapt care confirma nivelul de evolutie pe care il au acestea.

      Paradoxul este ca in timp ce religia (aproape indiferent de orientare) devine din ce in ce mai newtoniana, incercand cu disperare aproape sa elimine credinta in orice manifestari miraculoase, stiinta vine din urma cu experimente si incearca sa arate ca lucrurile stau altfel.

      Multumesc pentru articol, il voi studia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s