Evolutie prin autocunoastere

Inca din clasele primare m-a framantat ideea existentei unei metode de invatare prin care sa putem sa ne optimizam performantele scolare de asimilare si redare a informatie. Problematica existentei unei astfel de metode nici macar nu este constientizata de majoritatea celor care studiaza, astfel fiecare ne rezumam la scheme primitive pe care ni le-am dezvoltat de-alungul anilor, metode care nu s-au desprins prea mult de la nivelul celor descoperite in clasele primare.

In urma cu aproximativ 17 ani am gasit intr-un anticariat o carte intitulata Descoperirea in matematica. Titlul cartii mi s-a parut extrem de atractiv din perspectiva pasiunii mele de o viata. Pentru prima data am intalnit  o abordare a subiectului care ma framanta inca din copilarie, acela al intelegerii procesului de invatare si al creerii unor metode optime de asimilare si procesare a informatiei. Directia in care autorul isi dezvolta intreaga pledoarie pornea de la (auto)cunoasterea procesului de gandire si al formarii conceptelor la nivelul mintii. In acel moment am realizat importanta cunoasterii de sine, si al mecanismelor gandirii, acela fiind momentul in care mi-am format un nou prieten de drum – psihologia.

Evolutia noastra ca indivizi este direct proportionala cu capacitatea de autocunoastere, capacitate pe care o putem dezvolta (auto)transformandu-ne intr-un mic atelier in care incercam sa ne (auto)modelam. Este un proces plin de satisfactii care incununeaza efortul depus, dar totodata si unul presarat cu  dezamagiri atunci cand descoperim segmente a caror evolutie nu este departe de nivelul primar.

Atunci cand stai de vorba cu cineva poti observa cu multa usurinta daca cel din fata ta este interesat de propria evolutie, are oglinzi corecte in care isi reflecta propria imagine sau este o persoana in sufletul caruia autocunoasterea ocupa un spatiu nesemnificativ.

Am avut recent un dialog (monolog din pacate) in care incercam sa ofer informatii utile (din punctul meu de vedere) unui amic mai vechi cu care nu am mai comunicat de multa vreme. Pornisem de la premiza ca este profund preocupat de autocunoastere (lucru care reiesea din preocuparile sale). Entuziasmul care ma anima era motivat si de reactia pe care mi-o imaginam ca as avea-o daca cineva s-ar oferi voluntar cu bune intentii sa imi prezinte o proiectie a propriei imagini in mediul inconjurator. In fond intotdeauna am privit cu placere si entuziasm sansa de a ma privi prin ochii altora, sansa care in zilele noastre este din ce in ce mai rara. Aici desigur nu ma refer la mitocaniile cu care ne-a deprins presa si televiziunea. Nu mare mi-a fost surpriza sa simt ca ma bat de un munte gata sa se darame peste mine, aveam impresia ca fiecare cuvant pe care il adaugam (desi eram meticulos in forma de expunere) se intorcea spre mine cu o forta si viteza cel putin tripla de cea initiala. Stiam ca oamenii resping orice parere mai putin favorabila despre propria persoana si opera, in virtutea faptului ca suntem o societate axata doar pe paiul din ochiul celuilalt, neavand nici cea mai vaga ideea de posibilitatea existentei unei barne in propriul ochi. Cu toate acestea asteptam ceva mai mult de la persoane a caror preocupare se invarte in jurul propriei evolutii. Nu exista evolutie fara acceptarea unui feedback mai putin incantator.

De mici suntem educati sa privim doar in jur, sa analizam tot ce ne inconjoara, mai putin propria persoana, fapt care face ca sa fim hidosi si sa nu fim constienti de aceste aspecte. Pe de alta parte suntem educati sa privim orice critica cu suspiciunea ca autorul ei este animat de intentii rele, cat de gresita este aceasta paradigma.  Intelepciunea incepe atunci cand intelegi ca cei din jur sunt oglinzi in care ne proiectam si reflectam propria imagine, a porni de la premiza ca toti cei din jur sunt hidosi mai putin eu insumi este o premiza destul de nerealista. De multe ori persoanele care ne sunt mai antipatice ne pot comunica un aspect al propriului nostru profil care merita atentie. Antipatia de multe ori ascunde aspecte pe care le uram la noi insine. Iti sunt antipatic? Gandeste-te ca poate iti vezi propria proiectie pe care o detesti si pe care esti chemat sa o ajustezi.